Scortisoara si miresmele ei

Scorțișoara a fost folosită de oameni de mii de ani  si egiptenii au folosit-o  ca agent de parfumare în timpul procesului de îmbălsămare, și a fost menționata chiar în Vechiul Testament ca ingredient în uleiul de ungere. Dovezi ,sugerează că a fost folosită în întreaga lume și că comercianții arabi au adus-o în Europa, unde s-a  dovedit la fel de populara .

 Scorţişoara, ca multe alte mirodenii şi mărfuri scumpe, a venit din Orientul îndepărtat în Mesopotamia şi în ţinuturile Mediteranei, pe Drumul Mătăsii.

Un fragment din Apocalipsă (VIII, 11-13) ne arată că era una din mărfurile cele mai preţioase:

Şi neguţătorii lumii plâng şi se tânguiesc asupra ei, căci nimeni nu mai cumpără marfa lor, marfă de aur şi de argint, pietre preţioase şi mărgăritare, vison şi porfiră, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn bine mirositor şi tot felul de lucruri de fildeş, de lemn de mare preţ şi marfă de aramă şi de fier şi de marmură,  şi  scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămâie şi vin şi untdelemn şi făină de grâu curat şi grâu şi vite şi oi şi cai şi căruţe şi trupuri şi suflete de oameni.

Iar un fragment din Exod (30, 22-30) ne arată că scorţişoara era una mirodeniile sfinte de vreme ce, alături de smirnă, calam (trestie mirositoare) sau cassia (scorţişoara chinezească), era unul din ingredientele sfântului mir pentru ungerea celor mai sacre simboluri ale evreilor: cortul adunării, chivotul legii, sfeşnicul (menora), masa, jertfelnicele, precum şi pentru ungerea preoţilor:

O căutau creatorii de miruri şi de parfumuri, medicii şi creatorii de remedii şi folosite in magii de dragoste, ca una care are mari puteri asupra trupului, minţii şi sufletului.

Și, nu în ultimul rând, era foarte căutată pentru mireasma-i ... edenică pe care şi-o lasă în mâncăruri şi în dulciuri.

Alchimiştii susţin că esenţa ei e una din esenţele Paradisului şi că bucăţelele de scorţişoară sunt lemn sfânt desfăcut din trunchiul unuia din înmiresmaţii pomi ai Raiului.

Aceste esenţe, peste fire de tulburătoare, parfumau aşternuturi, iatacuri, miruri şi balsamuri, cupe cu vin şi… inspirau poeţii Orientului.

Iar Maeştrii Înaltei Bucătării transmit de la maestru la ucenic o taină a scorţişoarei.

Anume că ea dăruieşte pace, blândeţe şi bucuria tihnei celor ce nu şi-o permit , că bucatele, vinul, uleiul, mierea, sarea în care şi-a lăsat uleiurile-i paradisiace, precum şi apa de scorţişoară (apa în care a stat o zi şi o noapte) lucrează ca un balsam ce trezeşte, deschide şi luminează mintea şi o face să vadă cele dinăuntru ale ei, inspirându-i înţelepciunea divină.

În învăţăturile taumaturgilor se spune că scorţişoara ne scapă de umorile şi de pornirile rele, ne purifică şi ne dă strălucire, dar şi că are menirea de a ne ajuta să ne găsim perechea şi de a ne pregăti pentru marea întâlnire cu ursitul. Fapt pentru care ne deschide inima şi ne dă darul vorbirii.

Se ştie că iubitorii de scorţişoară comunică foarte uşor, nu sunt certăreţi, că spiritul lor e liber de tensiuni şi de frici, luminos şi înalt, plin de ardoare şi entuziasm.

Arabii au transportat scorțișoară pe rute greoaie, rezultând o ofertă limitată și scumpă, care a făcut din scorțișoara un simbol al statutului în Europa în Evul Mediu.

Scorțișoara era deosebit de dorită, întrucât putea fi folosită ca conservant pentru carne în timpul iernii. În ciuda utilizării pe scară largă, originea scorțișoarei a fost secretul cel mai bine păstrat al comercianților arabi până la începutul secolului al XVI-lea. Pentru a-și menține monopolul asupra comerțului cu scorțișoară și pentru a-și justifica prețul exorbitant, comercianții arabi au îmbrăcat povești colorate pentru cumpărătorii lor despre unde și cum au obținut condimentul de lux.

 Istoricul grec Herodot, a spus că păsările mari transportau bețișoarele de scorțișoară la cuiburile lor cocoțate pe munți înalți în vârf, care erau greu de atins de orice om. Conform povestirii, oamenii ar lăsa bucăți mari de carne de bou sub aceste cuiburi pentru ca păsările să se strângă. Atunci când păsările au adus carnea în cuib, greutatea ei ar face ca cuiburile să cadă la pământ, permițând colectarea bețivelor de scorțișoară depozitate în interior. O altă poveste înaltă a relatat că scorțișoara s-a găsit în canioanele adânci păzite de șerpi îngrozitori, iar filozoful roman din secolul I Pliniu cel Bătrân a propus ca scorțișoara să provină din Etiopia, purtată pe plute fără vâsle sau cu pânze, alimentată de „omul singur și curajul său .“

Luptând pentru a satisface cererea din ce în ce mai mare, exploratorii europeni au început să găsească sursa misterioasă a mirodeniei.Chiar si Christopher Columb i-a scris reginei Isabella, susținând că a găsit scorțișoară și rubarbă în Lumea Nouă, dar când a trimis mostre din descoperirile sale înapoi acasă, s-a descoperit că mirodenia nu era, de fapt, râvnita scorțișoară. Gonzalo Pizarro, un explorator spaniol, a căutat și scorțișoară în America, traversând Amazonul în speranța de a găsi „pais de la canela” sau „țara scorțișoară”.

Astăzi, întâlnim, de obicei, două tipuri de scorțișoară comercială:  scortisoara Ceylon și scorțișoară Cassia. Scorțișoara Cassia este produsă în principal în Indonezia și are mirosul și aroma mai puternică ale celor două soiuri. Această varietate mai ieftină este ceea ce cumpărăm de obicei în magazinele alimentare pentru a stropi pe plăcintele noastre cu mere. Scorțișoara Ceylon, mai scumpă, cea mai mare parte fiind încă produsă în Sri Lanka, are o aromă mai dulce, mai populară atât pentru prajituri, cât și pentru aromatizarea băuturilor calde, precum cafea sau ciocolata calda.

Sa cunoastem mai de aproape  mirifica scortisoara .

Denumirea latineasca  este Cinnamomum verum (cunoscut și sub denumirea de Cinnamomum zeylanicum).Provine din scoarta de copac Cinnamomum.

Valoarea nutrițională a scorțișoarei

100 de grame de scorțișoară conține:

 calorii -247 și, de asemenea,

 lipide totale -1,2g

sodium -10mg

potasiu -431mg

carbohidrati -81g

fibre alimentare- 53g

zahar -2.2g

calciu -1g

fier -8.3g

vitamin A-295 IU

vitamin C- 3.8mg

vitamin B6 -0.2mg

magneziu -60mg

De ce e bine sa consumam scortisoara? 

Scorțișoara a fost folosită  dupa cum am vazut mai sus în medicina tradițională de-a lungul istoriei.

Inca din cele mai vechi timpuri, medicii au crezut că scorțișoara vindecă mușcările de șarpe, pistrui, răceala obișnuită și afecțiunile renale, printre alte afecțiuni..

Cercetătorii moderni încep să  recunoască potențialul terapeutic pentru o varietate de boli și afecțiuni:

Extractele din scorțișoara dețin capacități antioxidante puternice. Acestea ajută organismul să lupte împotriva stresului oxidativ și să neutralizeze speciile reactive de oxigen, care pot provoca daune în organism.

Stresul oxidativ și producerea de radicali liberi sunt procese absolut normale și de regulă sunt ținute foarte bine sub control. Însă în condiții precum poluarea atmosferică, o alimentație nepotrivită pe termen lung, lipsa mișcării, consumul excesiv de alcool, fumatul etc, organismul se afla sub un stres oxidativ continuu și nu mai reușește să țină sub control radicalii liberi. În exces, radicalii liberi sunt corelați cu apariția unor boli.

În urma unor studii ample făcute în laboratoarele unor universităţi de prestigiu s-a demonstrat că: scorţişoara conţine elemente puternice  in lupta împotriva diabetului de tip 2. Prin urmare, aceasta este recomandată diabeticilor in controlul glicemiei şi pot folosi fără reţinere acest condiment milenar. ,Substanțele active din scorțisoară, inhibă activitatea enzimelor implicate în metabolismul carbohidraților. Prin urmare glucoza se absoarbe într-o proporție mai mică. De asemenea ajută mușchii să consume mai eficient glucoza pntru a produce energie imediată și de rezervă (glicogen) și stimulează pancreasul să producă insulină.

 Scortisoara ,reduce creșterea celulelor canceroase. Scorțișoara are efecte anticancerigene, scăzând cantitatea de sânge care ajunge la tumori, astfel că celulele bolnave mor. Studiile pe animale arată că acest condiment reduce riscul de limfom, melanom, cancer cervical și colorectal, dar și alte forme ale acestei boli.

Întinerește organismul. Scorţişoara ajută în lupta împotriva îmbătrânirii, datorate stresului şi redă strălucirea pielii obosite. Există suplimente alimentare sub formă de capsule cu scorţişoară care sunt foarte uşor de folosit.

Este  alimentul ideal pentru cei care se simt obosiţi,,oferind energie.

Ajută la prevenirea bolilor respiratorii cauzate de bacterii. Foarte cunoscută pentru proprietăţile sale antivirale scorţişoara stimulează funcţionarea sistemului imunitar, ajută la înlăturarea frisoanelor, iar combinată cu miere de albine e un aliat preţios în lupta cu răceala şi gripa.

Uleiul esenţial de scorţişoară are efect asupra a 99,99% dintre microbi. Este perfect pentru tratarea răcelilor, guturaiului şi gripei. O picătură din ulei de scorţişoară, de trei ori pe zi, în puţină miere de albine, are efect miraculos. Câteva picături pot fi folosite în difuzorul de uleiuri esenţiale pentru a parfuma şi purifica încăperea. Uleiul din scorţişoară  are rol stimulator şi tonifiant; trateaza cu succes dereglările intestinale (1-2 picături într-o linguriţă de lapte praf, de trei ori pe zi).

Îmbunătățește sănătatea și activitatea colonului.

Previne bolile de inimă.

Te ajută să slăbeşti. S-a remarcat efectul de „scădere a apetitului”, atunci când simţim nevoia de ceva dulce. Numeroşi nutriţionişti recomandă folosirea unei mici cutii ce conţine scorţişoară, vanilie, coajă de portocală şi cafea, mirosindu-le veţi îndepărta nevoia de a ronţăi sau nevoia de dulce. Puţină pudră de scorţişoară adăugată la ceai va diminua, pofta de mâncare.

În medicină, scorțișoara a fost folosită pentru a trata diareea și alte probleme ale sistemului digestive,gastrointestinale,pierderea poftei de mancare si diabet.

Scorțișoara a fost folosită în mod tradițional pentru tratarea durerilor de dinți și pentru combaterea respirației urâte. Există dovezi  conform cărora consumul de scortisoara are un efect în scăderea tensiunii arteriale, ceea ce îl face potențial util celor care suferă de hipertensiune.

Scorțișoara este folosită sub forma capsule, ceaiuri, extracte si uleiuri.

Din păcate, utilizarea  pe termen lun  unor medicamente antiinflamatorii poate avea efecte secundare, inclusiv ulcerații la stomac și leziuni renal de aceea este necesar si consultul unui medic specialist in cazul unor boli cronice.

By Claudie